GEORGE

Este elev in clasa a VI-a. Un pic grasut, cu obrajii rosii, cu gropite in obraz, copil cu pantalonii vesnic “intrati la apa”, cu manecile prea scurte la bluze, cam murdarel dar nu exagerat, fara manuale, ca deh, la codasi nu ajung manualele distribuite la inceputul anului scolar. Asta e George. Este izolat de colegii sai, care nu il agreeaza, banca lui fiind la 2 metri distanta de ceilalti colegi care stau impreuna, cu bancile unite. Cand am intrat prima data in clasa si l-am vazut asa izolat de restul lumii, l-am intrebat pt ce e pedepsit, sau dak aia e “banca rusinii”. Profesorii il caracterizeaza in general in 3 cuvinte: George? Bolnav la cap. Sau: Are ceva la cap! Si chiar vorbesc serios cand spun asta. Anul trecut, in clasa a 5-a, l-am lasat corigent pe vara, insa l-am trecut in toamna, desi nu avea habar de nimik, ca asa e politica scolii: sa nu stricam clasele. Si prestigiul scolii. Semestrul trecut George m-a uimit. Nush ce mi-a venit mie intr-o zi sa fac niste fise de lucru diferentiate. Adik am facut 3 fise de lucru muuuuult mai usoare, asa, ca pt prosti. De obicei nu fac asta, pt k inseamna munca dubla si timp alocat. Si nu sunt platita pt a munci dublu. Dar atunci nu stiu ce m-a apucat ravna. Ca sa fie fisa de lucru si mai atractiva, am mai si desenat de jur imprejurul foii o cale ferata iar intr-un colt, o locomotiva pe acea sina. Pt ca lectia era D-l Goe…de I. L.Caragiale. I-am dat fisa de lucru lui George si acesta si-a dat interesul pt a o lucra, am stat pe langa el si i-am explicat ce are de facut, il mai corectam cand era cazul, il laudam cand facea corect…In fine…m-am ocupat mai mult de George in ziua aceea si lui i-a placut. A doua ora a venit sa imi arate cum a colorat sina si locomotiva. Cam pe la sfarsitul semestrului l-am anuntat pe George ca e in situatie de corigenta. I-am pus doua conditii pt a nu ramane corigent: sa invete o lectie (i-am notat eu cateva randuri ) si sa isi faca portofoliu. M-a intrebat ce sa puna la portofoliu. Imi venea sa il iau la bataie. De 2 luni tot explicam elevilor ce sa puna in portofoliu! M-am calmat si i-am explicat: George, ia portofoliul colegului tau Nicu, care a luat 10 la portofoliu, te uiti in el si ce vezi ca a pus Nicu, pui si tu. Am avut un soc a doua zi cand George a venit cu portofoliul facut, si destul de consistent. Mi s-a parut imposibil sa aduni atata material de pe o zi pe alta. Invatase si ce ii dadusem, ba mai mult, isi facuse si tema! Am inceput sa il laud: Bravo, George. Ia uite ce portofoliu frumos ai! Te-ai straduit si la tema, ai invatat ce ti-am dat! Dar cu portofoliul m-ai dat gata. Eram convinsa ca te voi lasa corigent, dar, uite, chiar meriti sa treci semestrul asta. Imi place portofoliul tau!Bravo! Ai trecut! Era asa de mandru…i se citea bucuria pe fata, nu stiu de ce era asa de fericit: ca l-am laudat sau ca a scapat de corigenta. Ii radia fata de bucurie. Cat impact avusesera vorbele mele asupra lui, aveam sa aflu abea in semestrul urmator. Al doilea soc a fost in prima saptamana din semestrul II. George nu isi facea niciodata tema la romana. Motive: nu a inteles ce trebuia sa faca, nu a stiut sa si-o faca, nu a avut manual. In prima saptamana, am fost socata cand George a venit sa-mi arate ca si-a facut tema. DIN PRIMA SAPTAMANA! Le dadusem ceva foarte usor: sa dea exemple de verbe la moduri nepersonale. Trebuiau sa scrie cateva cuvinte. Insa George se complicase: scrisese propozitii cu niste verbe, asa cum crezuse el saracu’ ca trebuie sa faca. Si scrisese vreo 3 pagini de caiet studentesc!!!!! Pe vremea mea (de eleva) era ok sa scrii atat de mult, insa in ziua de azi, dak scriu o pagina de caiet studentesc, elevii fac nazuri, se vaita ca scriu prea mult. Si George avusese asa O RAVNA… Nimic nu era bine din ce scrisese, insa am apreciat eforturile lui. I-am aratat cum trebuia sa isi faca tema si si-a facut-o. Mi-am dat seama ca e asa de prosticel… ca trebuie sa ii explic mura in gura, sa ii dau exemple pt a pricepe si el saracu’…Ca ravna are. Mi-am dat seama ca intr-adevar motivele lui pt care nu isi facea tema erau intemeiate, adevarate. Saptamana trecuta stateam de vorba cu fosta invatatoare a lui George, ea se consideră inca mama vitrega a fostilor elevi. Ii spuneam despre progresele facute de George. Si d-na invatatoare m-a uimit cu povestea ei despre George: “George a fost un copil normal pana in clasa a 2 a cand a suferit un soc din cauza tatalui sau care este un betiv ordinar. Imi povestea ca noaptea, pe la ora 2, cand toti copiii dormeau, George era fugarit de tatal lui prin gradina, cu toporul. Tatal lui nu isi mai da seama la betie, ii ia la bataie pe copii si ii ameninta. George si sora lui au o viata foarte grea. Intr-o zi vorbeam cu elevii despre ce vor sa faca cand vor fi mari si George mi-a spus ca el vrea sa isi ucida tatal, asta vrea sa faca el cand va fi mare. Iti dai seama cata ura a adunat copilul asta in el?!…El nu a avut parte de dragoste din partea parintilor dar cu toatea astea e un copil sufletist, tanjeste dupa dragoste si ai sa vezi ca daca te atasezi de el, o sa te iubeasca foarte mult. Din toti elevii din clasa lui, George e singurul care vine si ma intreaba ce mai fac, daca ma simt bine, daca mi-a mai fost rau.” Asta mi-a marturisit fosta d-na invatatoare. Cuvinte care m-au socat si care m-au schimbat total, care m-au facut sa imi schimb atitudinea fata de George. Mi-am dat seama ca e un copil fara copilarie, un copil “batut de soarta” cum spun unii. Alti profesori zic ca e “copil facut la betie”. As vrea sa fac ceva pt el, as vrea ca atat timp cat ii voi fi profesoara sa ii arat un pic de afectiune, sa ii arat ca viata nu inseamna numai amaraciune, sa ii arat ca si el e capabil sa primeasca laude, nu numai vorbe de ocara. Mi-am promis ca imi voi urma aceste scopuri, insa nu stiu cat de credincioasa voi fi acestei promisiuni. Mi-e teama ca voi trece fara sa imi dau seama la aceeasi nepasare, la aceeasi delasare. Si ar fi pacat…

Sa fim multumitori pentru ceea ce avem, pt familiile noastre, pt ca exista copii pt care notiunea de familie e altceva, ceva denaturat. Sa fim multumitori pt copiii nostri ca sunt sanatosi – mintal ma refer. Si poate mai sunt si alte invataturi pe care am putea sa le extragem din asta. poate sa fim mai buni unii cu altzii, poate sa aratam un pic de afectiune si celor mai putin dotati, celor care nu sunt „bine vazuti”,  poate ar trebui sa spunem cuvinte de lauda mai mult decat de ocara, cuvinte de incurajare care pot schimba oameni, cuvinte care au asa un mare impact uneori, o asa de  mare putere…

iuLi@

2 gânduri despre „GEORGE

  1. Mi-au dat lacrimile cand am citit ce ai scris, ai asa mare dreptate. Am avut si eu in clasa un baiat care atunci cand il incurajam invata mai bine decat atunci cand ii faceam morala ca ii scrie tema bunica, ca nu a invatat ca…etc Iar despre trecutul meu, am avut o familie ca a lui George, iar acum mi-a dat Dumnezeu cea mai minunata familie, nu am cuvinte sa ii multumesc pentru ce sot si ce copilas mi-a dat, amandoi minunati! Si sa stii ca tendinta noastra e sa criticam, dar daca am stii ce e in spatele persoanei, am ramanea fara cuvinte…

  2. E tare trista povestea asta si din pacate nu e singura . Sunt multi copii in situatii similare. Insa in timp ce citeam m-am gandit ca poate Dumnezeu a scos acest copil in calea dumneavoastra cu un scop. Poate are un plan. Caci nu putini sunt cei care devin sensibili si incearca sa-i inteleaga pe ceilalti. Cum spuneati in scrisoare, ceilalti profesori il considera „bolnav la cap”. (Ma intreb adesea cine e mai bolnav??) Dar faptul ca ati cunoscut-o pe invatatoare care v-a spus adevarul despre baietelul acesta nu e intamplator. Din pacate, nu am nici o propunere, dar sunt convinsa ca Dumnezeu va va arata planul pe care il are.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s