Draga mama…

O mama trecind pe linga camera fiului ei s-a mirat sa vada ca patul ii era facut frumos si toate hainele ce fusesera imprastiate pe jos fusesera culese si puse inapoi pe umeras sau in cosul de haine pentru spalat. Mirindu-se asa, zari un plic proptit de una din perinitele pe care de obicei o gasea oriunde dar nu pe pat…si plicul ii era adresat ei. Intra in panica si cu miini tremurinde abia putu sa deschita plicul sa citeasca continutul scrisorii. Iata ce scria:

Draga Mama…
Scriu aceasta scrisoare plin de regrete. A trebuit sa plec de acasa cu prietena mea ca sa ocolesc scenele de scandal pe care tu si tata le-ati fi facut.

M-am indragostit de Stacey…si ea este asa o fata buna. Dar am stiut ca tu n-ai sa aprobi prietenia noastra din cauza ca are atitia cercei peste tot, tattoos, haine strimte de motociclista si pe deasupra faptul ca e cu mult mai mare ca mine. Dar si daca las la o parte pasiunea ce o am pentru ea…mama, Stacey este insarcinata. Dar ea a promis ca o sa fim fericiti impreuna. Ea are trailerul ei intr-un parc linga padure si o gramada mare de lemne sa ne ajunga sa facem focul pina la primavara. Plus ca avem acelasi vis de a avea multi, multi copii.

De fapt Stacey mi-a deschis ochii si m-a convins ca marijuana nu face rau nimanui. O sa cultivam amindoi si o sa facem schimb cu altii care traiesc prin apropiere pentru cocaina si ecstasy. In acelasi timp tragem speranta ca stiinta va face ceva progrese in a dezvolta un medicament pentru AIDS ca sa se faca si Stacey mai bine. Stacey merita sa se faca sanatoasa. Si nu te ingrijora mama…am doar 15 ani si tu m-ai invatat cum sa-mi port de grija. Poate intr-o zi ma reintorc ca sa poti sa-ti vezi nepotii. Cu toata dragostea…John.
……………

PS. Mama…nu te ingrijora. Nimic din ce ti-am spus nu e adevarat. M-am refugiat numai la Tommy acasa. Am vrut sa-ti aduc aminte ca sint multe lucruri rele care se pot intimpla in viata. Deocamdata singurul lucru real este…carnetul meu de note, pe care ai sa-l gasesti in sertar la masa mea de scris. Te iubesc mult…si cind crezi tu ca pot sa vin acasa…te rog cheama-ma, ca nu mai pot de foame…

*preluat de la Rodica Botan

10 gânduri despre „Draga mama…

  1. Excelent articol. Ma gandesc ca ne certam de multe ori copiii pentru lucruri care nu sunt grave – ex. curatenia din camera (lipsa ei) , chiar notele de la scoala – dar nu realizam ca de fapt lucruri cu mult mai rele li se pot intampla…si-am fi fericiti sa revenim la situatia dinainte.

  2. Buna, Mada! 🙂 Deci, baiatul cu pricina a procedat bine, nu? 😉 Sincera sa fiu, la spaima pe care as fi tras-o cred ca il tineam un timp nemancat! … pe urma l-as fi strans tare in brate.

  3. Draga Cris, n-as spune ca baiatul a procedat bine, pentru ca a folosit o tehnica de manipulare si n-as incuraja niciodata copiii sa-si manipuleze parintii dar un lucru bun a reusit si anume acela ca a facut-o constienta pe mama de faptul ca exista situatii de o mie de ori mai grave decat aceea in care se gaseste el si ca nu exista copii perfecti desi parintii cam asta ar dori de la copiii lor. Situatia cu carnetul de note e de discutat pentru ca nu stim daca e vorba de un copil delasator sau de pretentiile exagerate ale mamei…Cert e ca ar fi bine daca am reusi sa transmitem copiilor nostri ca sunt acceptati asa cum sunt …

  4. Mie una, nu-vi venea sa cred ca un copil de 15 ani putea sa faca asa ceva, nu stiu cum as fi reactionat…
    Am citit fara sa respir, dar cand am citit PS-ul am izbucnit in ras, i-am citit si lui Cristi.
    Sunt de acord cu ce a scris Madalina.

  5. Exista si o alta varianta (PS-ul difera):

    „PS: Tata, am glumit……… sunt la vecini, privesc la TV
    Voiam doar sa iti arat ca sunt si lucruri mai rele in viata decat SA PIARDA ROMANIA IN MINUTUL 90 DIN NOU !!! ” 🙂 😛

  6. ce adevarat e scrisorika…..hmmmm te cate ori am incercat sa-i explik mamei mele chestyyle care reies din scrisoare de cate ori am incercat sa-i arat ca…nu astea sunt lucrurile k adevarat rele

  7. Off!e adevarat fetelor ca in cele mai multe familii lucrurile stau cam asa…de multe ori m-am intrebat unde este cu adevarat problema .si eu am invinovatit-o(cand eram mai mica) pe mama ca ma certa din orice prostie si ma simteam neinteleasa etc.acum ,pe ce trece timpul, imi dau seama ca incep sa seman din ce in ce mai mult cu ea si asta ma nelinisteste pt ca eu la randul meu am devenit MAMA…iar relatia cu copilul meu imi doresc sa fie una speciala. ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa procedez asa cum e mai bine…pt amandoi..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s