„Trebuie sa previi regretele”

Nu prea cunosc exemplu mai dramatic de viata care a starnit regrete decat cea a marelui eseist si istoric scotian Thomas Carlyle.

… Carlyle  s-a casatorit cu secretara sa, Jane Welsh. Ea era extrem de inteligenta si atragatoare si a continuat sa lucreze ca secretara a lui Carlyle dupa ce s-au casatorit.

La o vreme dupa cununie, Jane s-a imbolnavit. Carlyle, care probabil nu era obsedat de bani, era extrem de devotat muncii sale. Se pare ca nu a prea observat ca sotia lui are o sanatate subreda. Era cufundat in munca sa si a lasat-o pe Jane sa lucreze in continuare. Insa ea avea cancer; in cele din urma a fost tintuita la pat. Desi Carlyle o iubea cu adevarat, el a descoperit ca nu a avut prea mult timp pentru ea si nu i-a acordat prea multa atentie.

Dupa mai multi ani care s-au scurs in felul acesta, Jane a murit. Ziua inmormantarii ei a fost una vijelioasa; trupul lui Jane a fost dus la cimitir prin ploaie si noroi. Carlyle s-a intors mai tarziu intr-o casa care era dintr-odata cutremurator de pustie. A urcat la etaj, in camera lui Jane, si s-a asezat pe scaunul de langa patul ei, scaunul pentru care avusese atat de putin timp. A observat jurnalul ei pe masa de langa pat. L-a luat si a inceput sa citeasca. Pe o pagina intreaga, Jane scrisese un singur rand: “Ieri a petrecut o ora cu mine si parca simteam ca sunt in cer; il iubesc atat de mult!”

O realitate pe care el fusese orb ca sa o vada se descoperea acum cu o claritate coplesitoare. Fusese prea ocupat ca sa observe ce mult inseamna el pentru Jane. Si-a amintit de toate momentele in care a fost prea ocupat de munca sa si pur si simplu nu a observat-o pe Jane. Nu o vazuse suferind. Nu ii vazuse dragostea.

Thomas intoarse o pagina din jurnalul lui Jane. Citi cuvintele care aveau sa ii franga inima si pe care nu avea sa le uite niciodata: “Am ascultat cu atentie toata ziua, sperand sa-i aud pasii pe hol, dar acum este prea tarziu si probabil ca nu va mai veni acasa astazi.”

Mai citi putin din jurnal, dupa care il puse inapoi pe masa si fugi afara din casa. Prietenii l-au gasit in cele din urma intors inapoi la cimitir, ingenuncheat in tarana langa mormantul ei si plin de noroi. Ochii ii erau rosii de plans; lacrimile ii curgeau siroaie pe obraz. “Of, daca as fi stiut, daca as fi stiut”, striga el.

Dupa moartea lui Jane, Carlyle nu a mai scris decat foarte putin. Istoricul a mai trait 15 ani, insa spunea ca i-a trait “trudit, plictisit si fiind aproape un singuratic.”

***   „Cand se incheie jocul, totul se intoarce in cutie”, John Ortberg

Un gând despre „„Trebuie sa previi regretele”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s