Gara

Robert Hastings ne duce intr-o calatorie imaginara cu trenul, care decurge cam in felul urmator: Bine ascunsa in cotloanele mintii noastre, se afla o imagine idilica. Ne vedem aflati intr-o calatorie lunga, traversand munti si campii. Suntem intr-un tren, iar pe fereastra vedem un sir inteminabil de masini care merg pe autostrazile din apropiere, copii care ne fac cu mana de pe soselele ce se intretaie cu calea ferata, vaci care pasc pe dealurile din departare, lanuri de porumb si grau care se inclina in bataia vantului, lacuri si rauri, cladiri inalte de la oras si primarii de la tara.

Insa noi nu prea dam atentie acestor lucruri. Ceea ce avem mereu in minte este destinatia noastra finala. Vom ajunge in gara si vom fi intampinati de fanfare si steaguri care flutura in aer. Cand vom ajunge acolo, visurile noastre se vor implini. Piesele de puzzle ale vietii noastre vor fi in sfarsit asamblate; imaginea va fi in sfarsit intreaga. Pana atunci, colindam agitati culoarele vagonului, uitandu-ne la ceas,  numarand statiile; asteptand, asteptand, asteptand sa ajungem in gara finala.  Dorindu-ne mereu ca trenul sa mearga mai repede.

Numele trenului este mai mult. Numele garii este implinire.

„Cand vom ajunge in gara, vom fi fericiti!” strigam noi.

„Cand voi implini optsprezece ani.”

„Cand imi voi cumpara un Mercedes 450SL nou!”

„Cand voi obtine urmatoarea promovare!”

„Cand voi slabi suficient!”

„Cand ne vom casatori si vom avea copii in casa.”

„Cand copiii vor creste si vor pleca de acasa.”

„Cand voi termina de platit ipoteca.”

„Cand ne vom putea permite o a doua casa.”

„Cand in sfarsit vom iesi la pensie si toata presiunea va disparea, atunci voi trai fericit pana la adanci batraneti.”

Mereu credem ca un tren pe nume mai mult ne va duce intr-o gara numita implinire.

Dar daca a cauta implinirea prin obtinerea mai multor lucruri este ca si cum am alerga dupa orizont? De ce n-am astepta ca mai mult sa fie suficient aici, daca aceasta nu este casa noastra?

Dar daca trenul se numeste multumire? Daca gara se numeste cer?

Daca gara este una reala si ea trebuie sa fie obiectul celor mai adevarate si mai adanci tanjiri ale noastre? Atunci Il vom vedea pe Dumnezeu fata in fata. Atunci tanjirea noastra dupa glorie,  frumusete, dragoste si semnificatie va fi implinita pe deplin. Atunci rasa umana plina de framantari va striga in sfarsit: „Destul!”

Si Dumnezeu va spune: „Mai mult!”

John Ortberg

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s