„Pune-ti nadejdea in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe priceperea ta!” Prov.3:5

Cu alte cuvinte, nu va bazati pe ratiune. Ratiunea  deschide usa pentru eroare si ne aduce mai multa confuzie.

L-am intrebat o data pe Dumnezeu de ce atat de multi oameni sunt confuzi si mi-a zis ” Spune-le sa inceteze sa incerce sa priceapa totul, si vor inceta si sa fie confuzi.” Am descoperit ca este absolut adevarat. Rationamentul si confuzia merg mana in mana.

Noi putem cantari un lucru in inima noastra, il putem aduce in fata lui Dumnezeu si putem vedea daca El doreste sa ne faca sa intelegem, dar in secunda in care incepem sa ne simtim nehotarati, am mers deja departe.

Rationamentele sunt periculoase din mai multe motive, dar unul dintre ele este acesta: putem judeca si intelege ceva care pare sa aiba sens pentru noi. Dar ceea ce am gandit ca este corect se poate sa fie gresit.

Mintii umane ii plac logica, ordinea si ratiunea. Vrea sa aiba de-a face cu ceea ce intelege. Prin urmare, avem tendinta sa asezam lucrurile in sertarase separate in mintea noastra, gandind: „Asa trebuie sa fie, pentru ca se potriveste aici.”  Putem gasi o idee perfect confortabila mental, dar care sa fie total gresita.

Apostolul Pavel spune in Romani 9:1: Spun adevarul in Hristos, nu mint, martor fiindu-mi constiinta mea (iluminata si condusa) in Duhul Sfant. Pavel stia ca este bine ceea ce face nu pentru ca ratiunea ii spunea ca este bine, ci pentru ca avea cunoastere in duh.

Asa cum am vazut, mintea ajuta, cateodata, spiritul. Mintea si spiritul pot conlucra, dar spriritul este cel mai nobil organ si trebuie totdeauna considerat superior mintii.

Daca stim in duhul nostru ca un lucru este incorect, Continuă lectura

Reclame

Comunicarea

Iei cinci femei si le pui impreuna trei ore intr-un compartiment de tren. In mai putin de trei minute, una dintre ele sparge gheata. In urmatoarea ora, fiecare va afla despre cealalta de unde este, cu ce se ocupa, cati copii are, cum si-i creste, unde ii duce la scoala, ce probleme de serviciu are. In a doua ora, fiecare va afla ce retete prefera celelalte, le va avea chiar notate pe tot felul de servetele si bucati de ziar, dupa care va afla care este noua tendinta in moda sau ultimul racnet in materie de crema, cu cat s-au scumpit casele in Bacau, Secusigiu si Tarnaveni; iar in a treia ora, fiecare va afla concret cu ce probleme de sanatate se confrunta celelalte, facandu-se schimb de numere de telefoane, nume de medici, denumiri de medicamente, cel putin doua dintre ele promitand ca vor tine legatura si e vor suna in legatura cu nu stiu ce problema.

Acum, luati cinci barbati si asezati-i intr-n compartment de tren pentru trei ore. In prima ora, doi vor iesi pe coridor, unul sa fumeze, celalalt sa se uite pe geam, ceilalti doi vor citi ziarul, iar al cincilea se va uita pe fereastra. Singurul cuvant rostit in a doua ora va fi „pardon” fiindca vor iesi pe rand pe hol sa mai schimbe aerul si sa piarda vremea. In a treia ora, dupa ce s-au mai acomodat unii cu altii, incropesc in sfarsit un dialog: Continuă lectura

Principiul 1 – Accentul trebuie pus mai mult pe progres si mai putin pe perfectiune.


Pentru cei mai multi, totul a inceput cu „cliseele parintilor” – adica vorbele auzite atat de des:

„Cand o sa ai si tu note bune ca sora ta Brianna?”

„De ce nu alergi si tu asa repede ca Nathan? Doar el este mai mic decat tine!”

„Uite, ce delicata e Nikki. Vezi, e asa de draguta si abia gusta cate ceva.”

Mesajele au fost clare si au fost rostite cu destula tarie.

Ni s-a spus ca daca ne vom da mai mult silinta, daca vom invata mai mult, daca vom avea mai multa rabdare, daca vom fugi mai repede, daca vom sari mai sus si vom arata mai bine, lumea va deveni pentru noi un loc mai bun si mai sigur. Un loc in care oamenii ne vor iubi si niciodata nu ne vor parasi. Si, astfel, perfectiunea a devenit standardul nostru. Am inceput sa credem ca greselile apartin doar celor nepregatiti din punct de vedere spiritual. Cu siguranta, noi ne putem ridica deasupra acestui nivel.

….

Harul Lui ne ajuta sa radem de noi insine si sa ne vedem imperfectiunile ca fiind de folos si nu niste piedici. Deodata, ne dam seama ca scopul nostru nu este perfectinea, ci progresul. Acele zile in care nu ne gasim cheile… nu ne gasim masina… nu gasim nici macar parcarea… sunt bine venite. Numai atunci putem sa ne debarasam de parerea ca demnitatea noastra se masoara prin rezultatele muncii noastre si ca acceptarea noastra se bazeaza pe realizarile pe care le avem. Numai atunci este posibil sa renuntam a fi o persoana perfecta, casatorita cu un partener perfect, care sa creasca niste copii perfecti… in timp ce inca traieste pe un pamant cu oameni imperfecti.

1. Apreciaza si rasplateste caracterul, nu performanta.

„Sunt mandru de tine ca nu ai renuntat in timpul meciului.”

„M-am bucurat asa mult ca te-ai oferit sa ma ajuti la curatenie in aceasta dimineata.”

„Imi place foarte mult ca ii ajuti pe altii cand vezi ca au greutati.”

„Sunt atat de mandru de tine pentru ca ai inapoiat banii casierului.”

Continuă lectura

Principiile…

Ce tine o familie unita intr-o lume care incearca sa ne desparta? Principiile. Principiile constituie o ancora pentru constiinta ta. Principiile iti pazesc sufletul.

Am descoperit 10 principii care stau la temeli a ceea ce noi numim cresterea copiilor dupa principii. Aceste principii le-am cules din mers – si din experienta.

… Drumul spre succes ca parinti este un drum in urcus, asa ca nu te astepta sa dobori vreun record de viteza. De vreo cativa ani, am descoperit ca vom reusi ca parinti nu pentru ca suntem destinati pentru aceasta, ci pentru ca suntem  hotarati sa facem asta. Aceasta hotarare face diferenta intre cresterea copiilor normali si a celor minunati.

Daca nu reusesti de prima data atunci probabil esti la fel ca si noi ceilalti.

…cele zece principii pe care vi le propunem ar trebui sa fie digerate inainte de a fi impartasite altora sau aplicate. De ce? Pentru ca este imposibil sa invatam pe altii ceea ce noi nu stim sau sa dam ceva ce  nu avem ori sa le cerem copiilor sa atinga un model pe care nu l-au vazut. De aceea noi credem ca:

O fapta buna valoreaza mai mult decat o vorba buna.

George Washington

Cum sa cresti niste copii minunati” – Chuck si Jenny Borsellino

Cerul

La o universitate crestina din sudul Californiei, studentii au fost trimisi odata sa mearga din casa in casa si sa discute cu oamenii despre probleme spirituale. Doi studenti au batut la o usa ce le-a fost deschisa de o mama agitata care avea trei copii; intr-o mana tinea aspiratorul, iar in cealalta, un copil care tipa; macarea se ardea pe aragaz, iar in sufragerie era atata dezordine incat incaperea s-ar fi calificat ca zona calamitata.

Continuă lectura

Predica de pe movila

Cand locuiam in Los Angeles, echipa de baseball Dodgers si-a luat un nou aruncator,  pe nume Orel Leonard Hersheiser al IV-lea. Cand vrei sa iti castigi existenta din a arunca o minge de baseball dincolo de niste barbati solizi, care au o bata in mana, vrei sa ai un nume ca Tommy Lethal sau Joe Widowmaker (in traducere libera, „cel care le face pe femei vaduve”) ceva care sugereaza pericol. Orel Leonard Hersheiser al IV-lea nu reprezinta o valoare in domeniul numelor. Si pentru ca situatia sa fie si mai proasta, jucatorul acesta era cam slabut, adus din umeri, palid la fata si plapand, si nu intimida pe nimeni. Primii ani ai sai in baseballul de performanta au fost in cel mai fericit caz o lupta.

Intr-o zi, cand Orel urma sa joace intr-un meci foarte dificil, antrenorul sau, Continuă lectura

Gara

Robert Hastings ne duce intr-o calatorie imaginara cu trenul, care decurge cam in felul urmator: Bine ascunsa in cotloanele mintii noastre, se afla o imagine idilica. Ne vedem aflati intr-o calatorie lunga, traversand munti si campii. Suntem intr-un tren, iar pe fereastra vedem un sir inteminabil de masini care merg pe autostrazile din apropiere, copii care ne fac cu mana de pe soselele ce se intretaie cu calea ferata, vaci care pasc pe dealurile din departare, lanuri de porumb si grau care se inclina in bataia vantului, lacuri si rauri, cladiri inalte de la oras si primarii de la tara.

Insa noi nu prea dam atentie acestor lucruri. Ceea ce avem mereu in minte este destinatia noastra finala. Vom ajunge in gara si vom fi intampinati de fanfare si steaguri care flutura in aer. Cand vom ajunge acolo, visurile noastre se vor implini. Piesele de puzzle ale vietii noastre vor fi in sfarsit asamblate; imaginea va fi in sfarsit intreaga. Pana atunci, colindam agitati culoarele vagonului, uitandu-ne la ceas,  numarand statiile; asteptand, asteptand, asteptand sa ajungem in gara finala.  Dorindu-ne mereu ca trenul sa mearga mai repede.

Numele trenului este mai mult. Numele garii este implinire. Continuă lectura