Principiul 1 – Accentul trebuie pus mai mult pe progres si mai putin pe perfectiune.


Pentru cei mai multi, totul a inceput cu „cliseele parintilor” – adica vorbele auzite atat de des:

„Cand o sa ai si tu note bune ca sora ta Brianna?”

„De ce nu alergi si tu asa repede ca Nathan? Doar el este mai mic decat tine!”

„Uite, ce delicata e Nikki. Vezi, e asa de draguta si abia gusta cate ceva.”

Mesajele au fost clare si au fost rostite cu destula tarie.

Ni s-a spus ca daca ne vom da mai mult silinta, daca vom invata mai mult, daca vom avea mai multa rabdare, daca vom fugi mai repede, daca vom sari mai sus si vom arata mai bine, lumea va deveni pentru noi un loc mai bun si mai sigur. Un loc in care oamenii ne vor iubi si niciodata nu ne vor parasi. Si, astfel, perfectiunea a devenit standardul nostru. Am inceput sa credem ca greselile apartin doar celor nepregatiti din punct de vedere spiritual. Cu siguranta, noi ne putem ridica deasupra acestui nivel.

….

Harul Lui ne ajuta sa radem de noi insine si sa ne vedem imperfectiunile ca fiind de folos si nu niste piedici. Deodata, ne dam seama ca scopul nostru nu este perfectinea, ci progresul. Acele zile in care nu ne gasim cheile… nu ne gasim masina… nu gasim nici macar parcarea… sunt bine venite. Numai atunci putem sa ne debarasam de parerea ca demnitatea noastra se masoara prin rezultatele muncii noastre si ca acceptarea noastra se bazeaza pe realizarile pe care le avem. Numai atunci este posibil sa renuntam a fi o persoana perfecta, casatorita cu un partener perfect, care sa creasca niste copii perfecti… in timp ce inca traieste pe un pamant cu oameni imperfecti.

1. Apreciaza si rasplateste caracterul, nu performanta.

„Sunt mandru de tine ca nu ai renuntat in timpul meciului.”

„M-am bucurat asa mult ca te-ai oferit sa ma ajuti la curatenie in aceasta dimineata.”

„Imi place foarte mult ca ii ajuti pe altii cand vezi ca au greutati.”

„Sunt atat de mandru de tine pentru ca ai inapoiat banii casierului.”

Continuă lectura

Disciplina?!?

Dimineata. Zi de lucru. Mergeam pe jos spre serviciu. Eram asa bucuroasa ca soarele stralucea si ma uitam in jurul meu sa vad  cladirile, oamenii, copacii in lumina lui. La un depozit de materiale de contructii abia se incepuse activitatea: un baiat in jur de 13-14 ani isi ajuta tatal sa aranjeze marfa. Tatal era aplecat peste niste saci de ciment, iar baiatul, in picioare, in fata lui, aranja niste stinghii. Ii striga ceva baiatului dupa care ii trase o palma peste fata. In plina strada! Am crezut ca i-a mutat fata la spate, asa tare mi s-a parut ca l-a lovit. Pentru o secunda ne-am uitat unul la altul.  Mi-am luat imediat privirea de la el ca sa nu se simta mai rau decat se simtea deja! Eram socata! Cat de umilit trebuie sa se fi simtit acel baiat!

Mi-am amintit ca citisem cu ceva timp in un articol legat de disciplina sau abuz in care se prezenta un caz cu trei variante de „raspuns”: Continuă lectura

Sa invatam sa fim mamici de la Suzana Wesley!

Suzana Wesley, mama a nouasprezece copii, n-a facut scoala de pedagogie, dar a educat pe unii din cei mai de seama oamenii ai Americii. Desi vechi de doua sute de ani, regulile ei sunt la fel de valabile pentru cresterea copiilor din ziua de azi si pentru a-i face sa „planga fara galagie”:educatia acasa

1. Nu ingadui sa manance intre mesele zilnice.

2. Pune copiii la culcare la ora opt seara.

3. Cere-le sa ia medicamentele fara mofturi.

4. Frange incapatanarea capriciilor si vei lucra impreuna cu Dumnezeu spre mantuirea sufletului.

5. Invata-i sa se roage de indata ce invata sa vorbeasca.

6. Cere-le tuturor sa stea cuminti la rugaciune.

7. Nu le da nimic cand plang isteric, da-le doar atunci cand vorbesc frumos si politicos.

8. Ca sa nu incurajezi minciuna, nu pedepsi o greseala recunoscuta insotita de parere de rau.

9. Nu lasa niciodata Continuă lectura

Pazirea inimioarelor

„Atitudinea copiilor vostri este mult mai importanta decat actiunile lor. Daca images2puterea lor de concentrare, discernamantul lor si disciplinarea trupului ar fi egale cu intentiile lor, atunci ar putea fi intotdeauna judecati dupa actiunile lor. Dar, data fiind neputinta carnii, intentiile arata cel mai bine caracterul unui copil. Cand un copil are o inima inocenta, stangacia sau judecata gresita pot fi acceptate ca desavarsire.

De exemplu, o mama a plecat de acasa dand fetitei ei niste insarcinari marunte prin casa, iar cand s-a intors, a descoperit ca micuta si-a extins atributiile si a adus inauntru hainele de pe sfoara, le-a impachetat si le-a pus la loc. Singura problema era ca unele haine erau inca umede. Aceasta mama, vazand stralucirea din ochii fetitei ei, Continuă lectura

Inimi de hartie

„Recent, un tata ne-a povestit despre o mare biruinta a lui. Copilul lui de clasa intai a venit acasa de la scoala si a inceput, foarte preocupat, sa deseneze si sa taie inimi de hartie. inima-de-hartie1Tatal si fiul erau foarte apropiati si adeseori faceau tot felul de lucruri impreuna.Vazandu-l asa de absorbit, tatal l-a luat usor peste picior pentru activitatea lui. Copilul nu a vazut nimic de ras in aceasta. S-a intors si a continuat lucrarea lui de dragoste. In urmatoarele zile, baiatul si-a ascuns eforturile din fata tatalui. Tatal si-a dat seama ca a aparut o criza de incredere. Copilul s-a retras in el insusi si s-a impotrivit la toate propunerile de comuniune cu tatal lui.

… Intr-o zi, dupa scoala,el a spus fiului sau: „Asculta, Jessie, vrei sa mergi cu mine in atelier? Vom taia acolo inimi de lemn”. Jessie l-a privit cu suspiciune si parea a analiza cu precautie intentia tatalui sau. Dupa cateva clipe, expresia fetei lui s-a schimbat si a spus: „Sigur, tata, mi-ar placea foarte mult”. In timp ce lucrau impreuna la Continuă lectura

Situatii deranjante

father-baby1

„Ai fost vreodata victima unor manute iscoditoare? Copilul foarte mic, cel care inca nu poate sa umble, are in el dorinta de a vrea sa apuce orice obiect interesant pentru el. Nu este nici o problema in aceasta, dar uneori poate fi deranjant. Cand tii in brate un copil si acesta continua sa iti traga jos ochelarii, nu poti sa-i explici incorectitudinea unui asemenea comportament necuviincios din punct de vedere social. Micutul nu este inca impresionat de frica sau respingere. Deci, incerci sa il tii intr-o anumita pozitie din care sa nu poata ajunge la fata ta? Nu, ci il educi sa nu atinga. Odata ce l-ai educat pe un copil sa raspunda la comanda: „Nu”, vei detine controlul asupra oricarui domeniu unde exista vreo prohibitie.

Pregateste-te pentru a-l educa. Tine-l astfel incat el sa poata ajunge usor la ochelari. Nu-l trage inapoi. Nu te apara. Spune pe un ton calm: „Nu”. Daca este cazul, redu-ti vocea, nu o ridica. Nu arata a fi mai serios decat de obicei. Retine ca acum stabilesti un etalon al comenzii pe care o vei folosi pana va fi mare. El iti atinge ochelarii. Spunand din nou „Nu”, il atingi usor (nu intr-atata incat sa planga, in afara de cazul in care este un copil plangacios, dar atunci nu trebuie sa iti faci probleme). El isi va retrage mana si Continuă lectura