Michael Thompson: Cum pot avea copiii nostri succes in viata

“Cel mai important lucru în viaţă este să ai părinţi care te iubesc şi cred în tine. Poţi ajunge foarte departe, doar cu iubirea mamei tale. Totul începe de la iubire şi încredere: mama și tatăl tău trebuie să creadă în tine, să nu fie tot timpul speriaţi, să nu te critice, să nu te cicălească non-stop”, a explicat Thompson, autorul volumelor “Crescându-l pe Cain” și “Prieteni buni, dușmani aprigi”, în interviu.

Principiul 1 – Accentul trebuie pus mai mult pe progres si mai putin pe perfectiune.


Pentru cei mai multi, totul a inceput cu „cliseele parintilor” – adica vorbele auzite atat de des:

„Cand o sa ai si tu note bune ca sora ta Brianna?”

„De ce nu alergi si tu asa repede ca Nathan? Doar el este mai mic decat tine!”

„Uite, ce delicata e Nikki. Vezi, e asa de draguta si abia gusta cate ceva.”

Mesajele au fost clare si au fost rostite cu destula tarie.

Ni s-a spus ca daca ne vom da mai mult silinta, daca vom invata mai mult, daca vom avea mai multa rabdare, daca vom fugi mai repede, daca vom sari mai sus si vom arata mai bine, lumea va deveni pentru noi un loc mai bun si mai sigur. Un loc in care oamenii ne vor iubi si niciodata nu ne vor parasi. Si, astfel, perfectiunea a devenit standardul nostru. Am inceput sa credem ca greselile apartin doar celor nepregatiti din punct de vedere spiritual. Cu siguranta, noi ne putem ridica deasupra acestui nivel.

….

Harul Lui ne ajuta sa radem de noi insine si sa ne vedem imperfectiunile ca fiind de folos si nu niste piedici. Deodata, ne dam seama ca scopul nostru nu este perfectinea, ci progresul. Acele zile in care nu ne gasim cheile… nu ne gasim masina… nu gasim nici macar parcarea… sunt bine venite. Numai atunci putem sa ne debarasam de parerea ca demnitatea noastra se masoara prin rezultatele muncii noastre si ca acceptarea noastra se bazeaza pe realizarile pe care le avem. Numai atunci este posibil sa renuntam a fi o persoana perfecta, casatorita cu un partener perfect, care sa creasca niste copii perfecti… in timp ce inca traieste pe un pamant cu oameni imperfecti.

1. Apreciaza si rasplateste caracterul, nu performanta.

„Sunt mandru de tine ca nu ai renuntat in timpul meciului.”

„M-am bucurat asa mult ca te-ai oferit sa ma ajuti la curatenie in aceasta dimineata.”

„Imi place foarte mult ca ii ajuti pe altii cand vezi ca au greutati.”

„Sunt atat de mandru de tine pentru ca ai inapoiat banii casierului.”

Continuă lectura

Eficienta recompenselor

  • Alegerea unui comportament specific

Obişnuim să spunem: îl învăţ să fie cuminte sau o învăţ să fie ascultătoare. Ce înseamnă „să fie cuminte” ? Dar „ascultătoare” ? Pe cine să asculte şi ce să asculte?
Dacă dorim să modificăm un tip de manifestare a copilului nostru, e necesar să ne propunem dinainte exact ceea ce dorim să ameliorăm (îl motivăm să-şi facă tema, îl învăţăm să se adreseze politicos etc). In acest fel este mai uşor să-i oferim întăriri pozitive, deoarece vom şti sa precizăm ce comportament anume ne-a plăcut („Bravo, ai fost harnic azi pentru că ţi-ai făcut curăţenie în cameră!”). Continuă lectura

Tipuri de recompense

Câte tipuri de recompense pot fi folosite? Care sunt mai eficiente? Există recompense universal valabile?

Există stimuli care reprezintă întăriri pozitive pentru aproape orice persoană (alimentele preferate), la fel cum există stimuli care sunt semnificativi doar pentru unele (unii copii preferă anumite programe TV, alţii, să se joace cu prietenii sau cu o jucărie care le place mai mult etc).

De aceea, trebuie acordată o mare atenţie copilului pentru a afla ce reprezintă pentru el o recompensă semnificativă.
In funcţie de natura lor, recompensele pot fi: Continuă lectura

Ce este recompensa?

Intărirea pozitivă (recompensa) este un eveniment plăcut care, dacă este prezentat imediat după apariţia unui comportament, cauzează o creştere a frecvenţei comportamentului respectiv. Cu alte cuvinte, dacă într-o anumită situaţie cineva se comportă adecvat şi e imediat recompensat, atunci creşte probabilitatea ca acel comportament să se repete (Martin G., Pear J., 1996).

Exemple:
Situaţia 1: Mama spală vasele în bucătărie. Fiica ei de 6 ani vine şi se joacă cu frăţiorul mai mic.
Atitudinea părintelui: Mama se opreşte puţin din activitate şi se joacă cu amândoi pentru o scurtă perioadă (recompensează iniţiativa fetiţei).
Consecinţă pe termen lung: Creşte probabilitatea ca fetiţa să se joace cu frăţiorul ei şi în alte situaţii. Continuă lectura

Disciplina?!?

Dimineata. Zi de lucru. Mergeam pe jos spre serviciu. Eram asa bucuroasa ca soarele stralucea si ma uitam in jurul meu sa vad  cladirile, oamenii, copacii in lumina lui. La un depozit de materiale de contructii abia se incepuse activitatea: un baiat in jur de 13-14 ani isi ajuta tatal sa aranjeze marfa. Tatal era aplecat peste niste saci de ciment, iar baiatul, in picioare, in fata lui, aranja niste stinghii. Ii striga ceva baiatului dupa care ii trase o palma peste fata. In plina strada! Am crezut ca i-a mutat fata la spate, asa tare mi s-a parut ca l-a lovit. Pentru o secunda ne-am uitat unul la altul.  Mi-am luat imediat privirea de la el ca sa nu se simta mai rau decat se simtea deja! Eram socata! Cat de umilit trebuie sa se fi simtit acel baiat!

Mi-am amintit ca citisem cu ceva timp in un articol legat de disciplina sau abuz in care se prezenta un caz cu trei variante de „raspuns”: Continuă lectura