„Trebuie sa previi regretele”

Nu prea cunosc exemplu mai dramatic de viata care a starnit regrete decat cea a marelui eseist si istoric scotian Thomas Carlyle.

… Carlyle  s-a casatorit cu secretara sa, Jane Welsh. Ea era extrem de inteligenta si atragatoare si a continuat sa lucreze ca secretara a lui Carlyle dupa ce s-au casatorit.

La o vreme dupa cununie, Jane s-a imbolnavit. Carlyle, care probabil nu era obsedat de bani, era extrem de devotat muncii sale. Se pare ca nu a prea observat ca sotia lui are o sanatate subreda. Era cufundat in munca sa si a lasat-o pe Jane sa lucreze in continuare. Insa ea avea cancer; in cele din urma a fost tintuita la pat. Desi Carlyle o iubea cu adevarat, el a descoperit ca nu a avut prea mult timp pentru ea si nu i-a acordat prea multa atentie.

Dupa mai multi ani care s-au scurs in felul acesta, Jane a murit. Ziua inmormantarii ei a fost una vijelioasa; trupul lui Jane a fost dus la cimitir prin ploaie si noroi. Carlyle s-a intors mai tarziu intr-o casa care era dintr-odata cutremurator de pustie. A urcat la etaj, in camera lui Jane, si s-a asezat pe scaunul de langa patul ei, scaunul pentru care avusese atat de putin timp. A observat jurnalul ei pe masa de langa pat. L-a luat si a inceput sa citeasca. Pe o pagina intreaga, Jane scrisese un singur rand: “Ieri a petrecut o ora cu mine si parca simteam ca sunt in cer; il iubesc atat de mult!”

Continuă lectura