Cerul

La o universitate crestina din sudul Californiei, studentii au fost trimisi odata sa mearga din casa in casa si sa discute cu oamenii despre probleme spirituale. Doi studenti au batut la o usa ce le-a fost deschisa de o mama agitata care avea trei copii; intr-o mana tinea aspiratorul, iar in cealalta, un copil care tipa; macarea se ardea pe aragaz, iar in sufragerie era atata dezordine incat incaperea s-ar fi calificat ca zona calamitata.

Continuă lectura

Predica de pe movila

Cand locuiam in Los Angeles, echipa de baseball Dodgers si-a luat un nou aruncator,  pe nume Orel Leonard Hersheiser al IV-lea. Cand vrei sa iti castigi existenta din a arunca o minge de baseball dincolo de niste barbati solizi, care au o bata in mana, vrei sa ai un nume ca Tommy Lethal sau Joe Widowmaker (in traducere libera, „cel care le face pe femei vaduve”) ceva care sugereaza pericol. Orel Leonard Hersheiser al IV-lea nu reprezinta o valoare in domeniul numelor. Si pentru ca situatia sa fie si mai proasta, jucatorul acesta era cam slabut, adus din umeri, palid la fata si plapand, si nu intimida pe nimeni. Primii ani ai sai in baseballul de performanta au fost in cel mai fericit caz o lupta.

Intr-o zi, cand Orel urma sa joace intr-un meci foarte dificil, antrenorul sau, Continuă lectura

Gara

Robert Hastings ne duce intr-o calatorie imaginara cu trenul, care decurge cam in felul urmator: Bine ascunsa in cotloanele mintii noastre, se afla o imagine idilica. Ne vedem aflati intr-o calatorie lunga, traversand munti si campii. Suntem intr-un tren, iar pe fereastra vedem un sir inteminabil de masini care merg pe autostrazile din apropiere, copii care ne fac cu mana de pe soselele ce se intretaie cu calea ferata, vaci care pasc pe dealurile din departare, lanuri de porumb si grau care se inclina in bataia vantului, lacuri si rauri, cladiri inalte de la oras si primarii de la tara.

Insa noi nu prea dam atentie acestor lucruri. Ceea ce avem mereu in minte este destinatia noastra finala. Vom ajunge in gara si vom fi intampinati de fanfare si steaguri care flutura in aer. Cand vom ajunge acolo, visurile noastre se vor implini. Piesele de puzzle ale vietii noastre vor fi in sfarsit asamblate; imaginea va fi in sfarsit intreaga. Pana atunci, colindam agitati culoarele vagonului, uitandu-ne la ceas,  numarand statiile; asteptand, asteptand, asteptand sa ajungem in gara finala.  Dorindu-ne mereu ca trenul sa mearga mai repede.

Numele trenului este mai mult. Numele garii este implinire. Continuă lectura

Multumirea

Noi suntem chemati la multumire. Multumirea nu se naste atunci cand obtinem suficient de multe lucruri. Ea este un produs al modului nostru de a gandi.

…Multumirea, spune Pavel, este o deprindere insusita. „M-am deprins sa fiu multumit.” Philip Yancey scrie despre un om evlavios care si-a intrerupt viata cea aglomerata si dominata de goana dupa bogatie pentru a petrece cateva zile intr-o manastire.

„Sper sa aveti o sedere binecuvantata”, ii spuse calugarul care il indruma spre micuta lui chilie.

„Daca aveti nevoie de ceva, sa ne anuntati, si va vom invata sa traiti fara lucrul respectiv.”

John Ortberg

El crede in tine!

Imagineaza-ti ca esti un tanar in varsta de 15 ani din Republica Dominicana: nu ti-ai vazut niciodata tatal, nu ai facut scoala, nu ai bani, nu ai perspective si esti condamnat la saracie. Apoi, intr-o zi, un vanator de talente dintr-o liga profesionista vine la tine si iti spune: „Vino cu mine, si te voi face un jucator profesionist de baseball.”

Ti-ar trebui mult timp ca sa iei o decizie? Continuă lectura

Eroare fundamentala de atribuire

Avem tendinta sa explicam comportamentul nostru negativ prin prisma unor circumstante atenuante; avem tendinta sa explicam comportamentul negativ al altora prin defectele lor de caracter. Daca eu strig la copilul meu in supermarket, e pentru ca rautatea lui a fost de o asemenea anvergura incat ar fi epuizat pana si rabdarea lui Iov. Daca tu strigi la copilul tau in supermarket , e evident ca tu esti o bomba cu ceas si nici macar nu ar fi trebuit a primesti autorizatia de parinte. Daca eu primesc o amenda pentru exces de viteza, e pentru ca politistii au trebuit sa isi faca norma, asa ca mi-au intins o capcana, cand de fapt ar fi trebuit sa se afle in cautarea infractorilor. Daca tu primesti o amenda pentru exces de viteza, acest lucru arata ce sofer neatent esti.

John Ortberg

Integritate

Integritatea implica mult mai mult decat o simpla evitare a incalcarii unor reguli. Inseamna sa devin acea persoana care face ceea ce trebuie. Integritatea nu inseamna sa devin foarte bun la a nu face lucrurile pe care imi doresc foarte mult sa le fac. Nu inseamna sa ma folosesc de multa ambitie pentru a-mi inabusi dorintele. Inseamna sa devin acea persoana care sa vrea intr-adevar sa faca ceea ce este bine.

John Ortberg

„Viata nu poate fi data inapoi”

Cand era foarte mic, fiul meu John ii placea mult sa se joace ore in sir cu tot felul de aparate. Intr-o zi, cand avea trei ani, s-a jucat aproximativ o ora cu un casetofon de jucarie. In cele din urma, s-a uitat la mama lui si i-a spus:

– Mami, stii care-i problema cu viata?

– Nu, nu stiu. Care-i problema cu viata?

Atunci un copil in varsta de trei ani, care era asezat pe podea si reflectase profund atat la tehnologia Fisher-Price cat si la conditia umana, a facut una dintre cele mai profunde observatii despre viata pe care le-am auzit vreodata:

Problema cu viata, spuse el, e ca nu are buton de dat inapoi. Continuă lectura

„Trebuie sa previi regretele”

Nu prea cunosc exemplu mai dramatic de viata care a starnit regrete decat cea a marelui eseist si istoric scotian Thomas Carlyle.

… Carlyle  s-a casatorit cu secretara sa, Jane Welsh. Ea era extrem de inteligenta si atragatoare si a continuat sa lucreze ca secretara a lui Carlyle dupa ce s-au casatorit.

La o vreme dupa cununie, Jane s-a imbolnavit. Carlyle, care probabil nu era obsedat de bani, era extrem de devotat muncii sale. Se pare ca nu a prea observat ca sotia lui are o sanatate subreda. Era cufundat in munca sa si a lasat-o pe Jane sa lucreze in continuare. Insa ea avea cancer; in cele din urma a fost tintuita la pat. Desi Carlyle o iubea cu adevarat, el a descoperit ca nu a avut prea mult timp pentru ea si nu i-a acordat prea multa atentie.

Dupa mai multi ani care s-au scurs in felul acesta, Jane a murit. Ziua inmormantarii ei a fost una vijelioasa; trupul lui Jane a fost dus la cimitir prin ploaie si noroi. Carlyle s-a intors mai tarziu intr-o casa care era dintr-odata cutremurator de pustie. A urcat la etaj, in camera lui Jane, si s-a asezat pe scaunul de langa patul ei, scaunul pentru care avusese atat de putin timp. A observat jurnalul ei pe masa de langa pat. L-a luat si a inceput sa citeasca. Pe o pagina intreaga, Jane scrisese un singur rand: “Ieri a petrecut o ora cu mine si parca simteam ca sunt in cer; il iubesc atat de mult!”

Continuă lectura